Şi parcă aştept liniştea.

            Abia, dacă mai plec,

            Păsări de neguri

            muscă zăpada din dealuri.

Şi m-am oprit.

Seara

în care braţe de nesomn

Mereu eternul necunoscut,

întârziat ca o umbră,

Imbrăţisez cel smuls

            din adevarata vârstă