De mai auzi cocoşul
ce-a strigat în noapte,
Meşterul Traian [I]
Sfiala paşilor mei către gară era firească. Nu mai călcasem pe acolo niciodată. In afară de tata, nimeni altcineva din casa nu mai călătorise cu trenul. De fapt, unde sa fi mers?
Sărut
Şi numai dacă uscăm
bluza de dor,