Veneau din plânsul meu
adunând în pânzele şterse
mai toate culorile
şi ades a le ascunde
în adormiri aiurea
le rătaceam cu fiecare noapte,
ce nemulţumit de visul albastru.
cred că am început
să numesc din acele lacrimi
păpuşi, păsări şi
cai albi
ieşind din pădurea naşterii mele
stropi topiţi
sub paşii celui ce sunt
nălucă de vânt
tot aşteptând…
tot căutând…