Mereu eternul necunoscut,

întârziat ca o umbră,

din astăzi către mâine

trec fără un trecut,

mă gândesc să străbat

pădurea acesta de timp,

cu o singură creangă de fum.

Mereu eternul necunoscut,

cuprins de teamă,

‘lunecând în lacrima din zid.

Trec fără un trecut,

alb-calcar,

murmurând un cântec vechi

şi nu mă visează nimeni.