
Cerul ţine
Visul oglindit de noi
In roua lunii.

Cerul ţine
Visul oglindit de noi
In roua lunii.
Nebunia,
neliniştea umbrei
rostogolită între spirale palide
urâte de spaimă,
îngândură visul cel vechi,
curgerea întunericului.
Această noapte,
captivă pentru contururi,
s-ar putea da peste umărul tău.
Inlăcrimat,
cântecul îşi va inchipui
ca noaptea începe deopotrivă.