Rămân mereu tânăr,

cu bruma de anotimp

îngăduită tuturor

peste fruntea mea de timp.

                  Innebunesc la gândul,

            că aş putea scrie

           Să –mbătrânesca ploaia,

            conturul degetelor noastre

            Am mutat de aici

            din loc prăfuit

            spre altă tăcere

In noaptea acesta

aş fi atins buzele arse,