Şi m-am oprit.

Seara

în care braţe de nesomn

vroiau să mă legene,

femeia  cu zodia neodihnită,

hăulea prin cramă-

la struguri, cu sfială.

Neauzită

strivea liniştea aburită

pe cana de lut

cu singurătatea mustului.

E bruma peste frunza din jur.

Da,m-am oprit .

Toamna şi rostul

femeii singure imi place.

O înfruntare în somn,

a naşterii mele, oare?