Cerul ţine
Visul oglindit de noi
In roua lunii.
Nesomn
Nebunia,
neliniştea umbrei
rostogolită între spirale palide
urâte de spaimă,
îngândură visul cel vechi,
curgerea întunericului.
Această noapte,
captivă pentru contururi,
s-ar putea da peste umărul tău.
Inlăcrimat,
cântecul îşi va inchipui
ca noaptea începe deopotrivă.
Nocturnă
Simt în păsări
vieţile noastre cărunte.
Verde
Aer topit din crude troiene,
verde alene trezind.
Vântul din nord peste mine,
astăzi spre mâine, nicicând.
Un vis de primăvară despre tine,
strop de lumină căzând.
Eu înverzit în tăcere,
tu mică stea picurând.
Primăvară
O primăvară derutată
de chemările iernii din alte stele
-îngheţate fireşte –aşteptând întruparea