Unde ne sunt visele,

femeie- respiraţie de alb

Cred c-am murit pe sînii de strugur
ce m-au vrut
în schimbul păsărilor derutate,

Şi primesc iarna cărunt

aburind pe-o ulcică

Mi-a plâns inima pe buzele tale

             Imbătrânesc.

            Somnul

            e ca vremea întarziată,

            uitând să poposească,