Şi primesc iarna cărunt

aburind pe-o ulcică

de vinul călugărit de timp,

aspru şi cu barba sur mâzgâlită.

Gata sunt  să cad în genunchi,

îngerul meu mut fără zbor se află,

dintr-un nor  mă ţinteşte înalt,

eu spre nepuţinta vremii din faţă.

Privesc spre îndurarea zborului frânt,

amorţind în  tărâna îngheţată.

Şi cum îngheată anii simt,

iar albul îmi este tot mai aproape.