Unde ne sunt visele,

femeie- respiraţie de alb

şi noaptea lunecată –n uitare,

fecundă şi senină aşteptare.

Umbra  sărutului,

îmbrăţişarea împlinită de dor,

durerea pustiită de nesomn

şi noaptea albă, laponă?

Unde sunt clipele tale, femeie

şi visele prefăcute-n zăpezi,

lumina lunecată-n vitraliu,

prin fereastra deschisă spre  zări?