Cred c-am murit pe sînii de strugur
ce m-au vrut
în schimbul păsărilor derutate,
cred c-am să trec în arbori
şi celălalt ţinut
mă va conţine doar pe jumătate;
cred că sunt arcul ploii –
o splendidă agat
zbătîndu-ţi-se domolit în coc…

Şi poate-s doar lumina prin parc,
neruşinată,
sfinţită evadare din Van Gogh…

George Florin Cozma