Va rămane această odaie,

            cu-aşternuturi de umbre

                 şi-un cântec simplu

            picurat din parfumuri.

            Vei aştepta pasu-mi tăcut,

            ghemuită-n amurguri,

            ca spaimă ce trece

            desculţă prin geamuri.

            Vei trece pe faţă tristeţea,

            cu degetele uitatelor trupuri,

            surprinsă ca bruma în ruguri

            şi ultimul sărut de pe struguri.