
Peste noi,
Orele împletite urme,
Rătăciri albe de teamă,
Din spaima lumii continuă,
Ne părăsesc spre Noul An.

Peste noi,
Orele împletite urme,
Rătăciri albe de teamă,
Din spaima lumii continuă,
Ne părăsesc spre Noul An.

Ziua-n care flutur m-am crezut,
Cu-un zâmbet de efemeridă,
Chiar şi-un licurici m-a-ntrecut.
Trăiam magia unei vieţi placide
De o zi banală-clipă, renăscut.

Stabat mater
Stabat mater dolorosa
juxta Crucem lacrimosa,
dum pendebat Filius.
Stătea Maica-ndurerată,
lângă cruce-nlăcrimată,
pe când Fiul suferea….

Păream fericiţi!
Nu vedeam îngerii noştri fără aripi
Şi străzile pustiite.