
![]()

![]()

COPILARIE
Alergând sub poala ta brad mâzgâlit…
NOAPTEA
Trecuse în roua, visul şi blânda ta nălucă…

Să zicem bucurie
şi între palme
să ţii cercuri de linişte.
Un prag al tău
să-l numeşti sărbătoare,
iar acest frumos
să sune a nuntire,
“Fără Bach, teologia ar fi lipsită de obiect, facerea ar fi fictivă, iar neantul – peremtoriu.
Dacă e cineva pe lumea asta care să-i datoreze totul lui Bach, acela e Dumnezeu.”
Emil Cioran
Am ascultat acestă arie de nenumărate ori, descoperind-o cu mulţi ani in urmă, într-o preumblare pe net fără ţintă, printre linkuri şi bloguri muzicale. M-a fascinat într-atât incât mă gândeam că voi da titlu unui volum de poezii pe care-l incepusem să-l scriu.